Visul american şi mahmureala românească
Treaba e în felul următor: în SUA există instituţia legală a lobby-ului. Practic, e un nume nici măcar elegant, doar un termen să descrie în alt fel traficul de influenţă şi mita la nivel înalt. Aşa-zişii lobby-işti sunt nişte indivizi unşi cu toate alifiile, care dispun de saci aproape fără fund, oferiţi de grupurile de influenţă ale căror interese le reprezintă, bani utilizaţi pentru a mânji legal politicienii de top, astfel încât ăştia să fie trup şi suflet pentru cauză. Care cauză? Aia care trebuie.
Teoretic, politicienii nu iau bani, ci îi utilizează pentru campanii etc. Bineînţeles, trebuie să fii la fel de naiv ca un băsist bătut în cap, sau ca un userist tefelist, sau ca unul care crede că Năstase a furat bideuri şi n-a avut chitanţă la termopan, ca să crezi că din purcoiul de bani nu ajunge nici un fel de cash la teşchereaua senatorilor.
Bun, şi atunci aceşti lobby-işti au ca unică ocupaţie să se învârtă toată ziua pe holurile puterii, plătind curvele politice să execute tot ce li se spune. Unul dintre cele mai influente grupuri e cel al producătorilor de armament. Dacă memoria mă ajută, în primul an de domnie a lui Trump (da, salvatorul lumii de la butoanele tabloului galactic de sub munţii Carpaţi) a fost propus un buget pentru cheltuieli militare de peste 600 miliarde de dolari, iar Senatul a aprobat mult peste 700 miliarde. "Cât vrei tu, mă? O sută de lei? Ia d-aci 150, că mă enervezi!"
Producătorii ăştia nici nu-s foarte mulţi. Mă rog, şmecherii mari, că de la ei mai sug nu ştiu câţi sub-contractori. Sigur că le convine să arunce câteva milioane curvelor sus-menţionate, când ştiu că anul următor se vor sparge pe curul lor sute de miliarde. OK, treaba cu banii am rezolvat-o, dar cum facem să-i prostim p-ăia astfel încât să câştigăm mai mult? Păi doar nu vă imaginaţi că respectivii dau pe dinafară de patriotism şi eventual mai taie de la ei, doar să aibă America arme cât mai performante. Aiurea, nu ştiu cum să fure şi să falsifice documente mai mult. Mai ales că sunt monitorizaţi de alţi mânjiţi.
Când se dă verde la bani, să zicem 100 miliarde pe rachete, 200 pe avioane, 150 pe tancuri etc., ăştia fac o festivitate frumoasă şi invită acolo o comisie de 2-3 inşi, care inşi ştiu că la plecare vor fi bogaţi, dacă sunt cuminţi. Ajung oamenii la faţa locului şi li se prezintă numai noutăţi. Sunt noi cam cum se tot înnoia Dacia pe vremuri. Îi mai puneau două-trei butoane pe bord din care doar unul era funcţional, băgau nişte ornamente nichelate, nişte stopuri cu altă formă, chestii d-astea. Aşa fac şi oamenii noştri. Bagă o vopsea metalizată la tanc, o oglindă retrovizoare la avion, o cutie frumoasă la rachetă etc.
Asta ar fi una, din care cauză nu au drone submarine cu viteză de croazieră 200 mile pe oră, sau rachete intercontinentale cu focoase multiple şi viteză Mach 20 ca troglodiţii de ruşi. E drept, pe alea le doboară mămăile cu borcanul de castraveţi expiraţi, poate că e mai bine că n-au. Dar apoi intervine o altă problemă: Băi nene, am umplut depozitele US Army cu gunoaie pe bani mulţi, da’ la anul ce facem, plecăm acasă? Şi atunci fluieră discret la politicieni, care şi ei vor să-şi ia şpăguţa de mileaone şi la anul, iar ăia găsesc imediat o palmă de pământ pe glob unde să le administreze băştinoşilor porţia de Democracy™ şi Rule of law (Patent pending). Şi, ca prin minune, se împlineşte visul american şi depozitele gem de foame pentru alte modele mult îmbunătăţite, tocmai bine pentru următorul an bugetar. Poate acum are sens un pic (“face sens” cum zice dulapul agramat) abandonul armamentului şi dotărilor de miliarde de anul trecut, în Afganistan.
Da’ ce voiam io să zic, cu toate astea? Păi cu tot putregaiul, nu, gangrena asta generalizată, aveţi impresia că US of A are vreo şansă în faţa Rusiei? De UE nici nu mai vorbesc, oricum sunt agăţaţi de SUA cam cum ţi se lipeşte un căcat de câine pe pantof. La noi fiind tot dimocrăsi, vom muri de foame la propriu, pentru că aşa doresc nişte dezaxaţi de teapa moşului bideu, a Ursulei, Barroso, Junckers (da, mă ştiu că nu mai sunt pe poziţiile alea, dar tot au influenţă), Borell, şi alţi tembeli. Păi uitaţi-vă doar la degeneraţii de Geoană şi Stoltenberg. Cretinii ăştia doi chipurile conduc cea mai puternică organizaţie militară de pe glob. Adică voi puteţi crede aşa ceva? Da’ ce mă mir eu? E în întregime posibil, ceea ce spune multe despre viitorul luminos ca în abataj ce ne aşteaptă.
Bref, e o chestiune de timp până se schimbă ordinea mondială. Şi nu mult timp. Iar schimbarea, în ce ne priveşte, va fi crâncenă. Era să zic trezirea, dar noi nu suntem în stare să ne trezim. Vom pluti într-un soi de mahmureală din aia în care suferi ca un animal şi te întrebi cine dreaq te-a pus să bei ca nenorocitul ce eşti, şi n-ai nici un răspuns. Oricum noi românii eram un fel de lumea a treia a Occidentului, urmează să fim lumea a treia a lumii a treia.
Ce să zic? Să trăiţi bine! Mhă hă hă. Că asta meritaţi.
Jack Leningrad